Drag Me to Hell

Aşa se numeşte filmul pe care l-am vizionat aseară. Are punctaj bunicel pe IMDB dar …  îţi trebuie stomac să vezi filmul ăsta. Nu sunt o persoană căreia i se face silă din orice dar unele secvenţe m-au lăsat cu stomacul întors pe dos. Mă aşteptam la un simplu film de groază, în care apar personaje peste care nu ai vrea să dai noaptea, momente de suspans atunci când se deschide vreo uşă scârţâind… ştiţi şi voi, chestii obişnuite. Trebuie să mărturisesc că le-a avut pe toate şi încă ceva extra. Poate nu am mai văzut eu de mult un film de groază dar chiar m-am uitat la el printre degetele de la mâna stângă. Adică, m-a speriat de câteva ori (acum… ştiţi şi voi cum suntem noi muierile) şi chiar vroiam să renunţ la vizionarea lui. Dar l-am văzut până la capăt. Nu vă spun cum se termină… Nu ar fi corect. Dar dacă vă ţine stomacul… spuneţi-mi  şi mie părerea voastră despre el. A fost aproape la fel de bun ca filmele de groază de care îmi amintesc, cu spitale bântuite şi case posedate.